In 1972, profesorul Chudinov a facut o descoperire care a trecut aproape neobservata. El a pus o bucata de mineral de potasiu in apa distilata pentru a intelege si a explica coloratia sa rosie. Dupa un anumit timp, a remarcat smocuri mici de materie care se desprindeau si pluteau. Sub microscop, el a vazut ca acestea contineau numeroase micro-organisme. In cateva zile, el a observat din nou borcanul sau care mustea de organisme vii aparent reanimate de imersiunea lor. El a plasat unele dintre ele in eprubete si a avut stupefactia de a le vedea inmultindu-se.
Aceste bacterii erau deci aparent intacte chiar si dupa ce au stat in cristalele de potasiu din muntii Ural 250 de milioane de ani! Dupa 30 de ani, cercetatorii americani au descoperit bacterii inchise in cristale de sare foarte vechi care imediat puse in cultura s-au multiplicat fara probleme demonstrand faptul ca erau inca vii dupa aproximativ 250 de milioane de ani. Cristalele au fost extrase de la o adancime de 569 de metri in New Mexico.
Cercetatorii si-au luat toate precautiile pentru a fi siguri ca nu vor produce o contaminare. Noua bacterie a fost numita Bacillus 2-9-3 sau Permians. Analiza sa a aratat ca ea este foarte apropiata de bacteria moderna care se gaseste in apele foarte sarate din Marea Moarta, Bacillus marismortui. Implicatiile unei asemenea descoperiri sunt evident importante: desi rara, supravietuirea este totusi posibila. Procentajul de mutatie a acestei bacterii este inferioara celei mijlocii. Marea enigma este: cum a fost posibil ca ea sa supravietuiasca?
Deocamdata nu exista nici un comentariu referitor la acest articol...