La sud de Halicarnas, cam la 25 km de coasta Asiei Mici, se afla o insula in forma ovala, in suprafata de 1400 mp: Rhodos, patria unor iscusiti navigatori si - intr-un trecut mai indepartat - adoratori ai lui Helios (zeul soarelui) si cultivatori ai artelor.
Dupa Diodor, heliolatria rhodienilor isi are originea in povestea de dragoste dintre Helios si Rodha; aceasta din urma, fiica lui Neptun, l-a convins pe zeu sa salveze insula de inundatii, daruind pamantului rodnicie, si de atunci locuitorii ei venereaza mai mult ca pe oricare dintre zei pe Helios, pe care il considera stramosul neamului lor. Despre iscusinta navigatorilor rhodieni si intinsele lor relatii comerciale sta marturie faptul ca au intemeiat colonii in locuri indepartate ca Italia, Sicilia si Spania, iar catre miazanoapte pe coasta Marii Negre: la Histria s-a gasit un cap de statuie care trebuie sa fi masurat circa patru metri, lucrat in tehnica scolii rhodiene.
In cetatea Rhodos, capitala insulei, functionau celebre scoli de elocinta (Eschin), de pictura (Apelles) si de filosofie, iar mai tarziu insusi Cezar, tanar, va veni de la Roma sa urmeze aici cursurile de retorica a lui Apollonius Molo. Pliniu, citand pe consulul roman Mucianus, ne informeaza ca in secolul I e.n. insula avea inca 3000 de statui, dintre care o suta de proportii gigantice. Colosul din Rhodos, lucrare a lui Chares din Lindos, elevul favorit al vestitului Lisip, era menit sa imortalizeze rezistenta glorioasa a rhodienilor asediati de armata de mercenari a lui Demetrios - care cuprindea 40 000 de soldati si 200 de nave de lupta - unul dintre numeroasele conflicte nascute dupa moartea lui Alexandru cel Mare in imperiul sau sfasiat de ambitiile si lacomia diferitilor generali, tirani sau satrapi.