Conceperea Piramidelor si-a avut originea in credinta desavarsita a egiptenilor in continuitatea vietii, in dainuirea puterii Faraonului. Desigur, realizarea unei asemenea constructii gigantice, de natura unei piramide, necesita existenta unei minti sclipitoare, care sa puna in practica calculele de nivel teoretic, sa materializeze sub aceasta forma conceptiile religioase, credintele poporului.
Egiptenii erau niste minti sclipitoare ce cunosteau numerele pitagoreice. Ei insa, nu au avut cunostinte teoretice, ci doar empirice. In mileniul al IV-lea, contactele cu civilizatia sumeriana au provocat o adevarata mutatie in cea egipteana. Au fost imprumutate arta de a zidi cu caramizi, tehnica construirii corabiilor, motive artistice aparand totodata, brusc, scrierea. Foarte repede insa, civilizatia egipteana a elaborat un stil caracteristic, manifestat in toate creatiile sale.
Construirea piramidelor reprezenta pentru egiptenii religiosi un fel de reinnoire a sursei creatoare prezente in evenimentul originar. Cele mai importante creatii au avut loc in timpul primelor Dinastii. Creatiile respective au stabilit modelele pentru cele cincisprezece secole urmatoare: Fixitatea formelor hieratice, repetitia gesturilor, a ispravilor efectuate in zorii timpurilor, sunt consecinta logica a unei teologii ce considera ordinea cosmica drept opera divina prin excelenta si vedea in orice schimbare riscul unei regresiuni in haos, deci triumful fortelor demonice.