In epoca predinastica ,atat regii cat si supusii erau inmormantati in nisip alaturi de putine obiecte funerare si fara sarcofag. Inmormantarea in nisipul pustiului constituia o buna solutie pentru pastrarea cadavrului , procesul de putrefactie fiind oprit, se producea o mumificare spontana. Faraonii primelor dinastii erau inhumati in asa-zisele mastabale (banchete) de forma trapezoidala construite la inceput din caramizi arse apoi din piatra.
Mestabaua de piatra sau de caramida poate avea temelii diferite si se compune din doua parti distincte: cavoul si capela. Cavoul contine un sarcofag de piatra precum si obiectele ce-l insotesc ritual pe decedat. Dupa inmormantare, intrarea cavoului se zideste, iar putul de acces pana la el se umple cu piatra, pamant si nisip.
Cavoul este sadit in fundul unui put vertical, acesta fiind orizontal, iesind din acest put. Astfel mormantul este ferit de jefuitori. In afara mastabelor se ridica o capela mica. Mai tarziu aceasta capela a fost integrata in mastaba care este acum strabatuta de incaperi si sali. Aceasta capela spre deosebire de cavou poate fi vizitata de cei vii , rude ale defunctului. Ea era in contact spiritual cu falsa poarta zidita intr-un culoar fara iesire in care se aseaza si statuile menite sa primeasca sufletul Ra al defunctului.
Deocamdata nu exista nici un comentariu referitor la acest articol...