Inca de la inceputul secolului XX, oamenii de stiinta (majoritatea biologi) au facut deja suficente observatii stiintifice pentru a constata lipsa de fundament a teoriei, in asa fel incat nu a fost considerata credibila oficial, parand a fi abandonata. Aproape toti acesti savanti (in general francezi) erau transformisti (evolutionisti).
Astfel, Jules Lefevre scria in 1938: “Fosilele cele mai vechi sunt cele de animale la fel de complexe ca animalele actuale. Sunt fiinte deja evoluate, avand o organizare definitiva bine caracterizata (moluste, artropode, brahiopode, pesti).” Dar cu numai trei ani inainte, Piveteau scria: “Daca ne-am putea transporta pe malurile marilor cambriene, cele mai vechi ale carei fauna o cunoastem, vom vedea alergand, pe nisip si in mijlocul rocilor, animale diferite, desigur, de animalele actuale, dar apartinand clar acelorasi grupe si traind in aceleasi conditii fiziologice...”
Iar P.Termier era si mai clar: “Ele au aparut brusc, fara semne care sa le anunte. Printre exemplele brustei aparitii si a rapidei expansiuni a unui intreg ansamblu de fiinte, nu este deloc surprinzator ca au survenit mamiferele placentare la inceputul Eocenului, pentru care paleontologii au creat cuvantul semnificativ Explozie. Aceste mamifere nu s-au aratat in Cretacic; ele nu s-au anuntat prin nicio forma de trecere; ele au aparut, in mare numar si aproape simultan in trei regiuni care separau spatii vaste: SUA, Patagonia, Europa; si deja sunt diferentiate in ordine perfect distincta.”
Deocamdata nu exista nici un comentariu referitor la acest articol...