Tineretea
Era al doilea fiu al lui Iulius Constantin, fratele mijlociu al lui Constantin I. Foarte tanar a fost dat in ingrijire lui Euseb, episcop arian de Nicomedia si unchiul Basilinei, mama lui Iulian al II-lea. Timp de mai multi ani, Flavius – Claudius a studiat sub indrumarea acestuia, apoi, a plecat la Atena unde a primit o excelenta formare pe langa filozofii greci si unde s-a decis ( in secret) de a renunta la religia crestina.
In 355, pe cand avea doar 23 de ani, alamanii si francii au invadat nordul Galiei profitand de slabiciunea apararilor romane abandonate in timpul razboiului civil. Orasele fara garnizoane nu puteau sa reziste si 45 dintre ele au cazut. Intr-o prima perioada Constantin al II-lea a ezitat de a-l numi pe unul dintre ofiterii sai cei mai gradati, Silvanus, Dux Galliae. Dar armata sa l-a numit imparat si Constantin al II-lea a fost fortat de a-l asasina. Apoi, in noiembrie 355, s-a decis sa-l numeasca pe Iulianus in locul lui Silvanus. Chemat de la Atena, tanarul a sosit precipitat in Italia unde s-a casatorit cu Elena, sora imparatului si a fost trimis in Galia, unde trebuia sa intalneasca armata in curs de cantonament in apropiere de Lugdunum. Pe atunci Flavius-Claudius nu avea nici un fel de experienta militara. A inceput deci prin a-si procura o serie de tratate militare si de scrieri despre germani, printre care opera lui Tacit.
Deocamdata nu exista nici un comentariu referitor la acest articol...