Despre Adventus Saxonum, cum mai este ea numita, a scris Bede Venerabilul in lucrarea “Istoria eclezistica a popoarului anglilor” : “In anul 449 de la incarnarea Domnului Nostru, poporul anglilor sau saxonilor, invitat de regele Vortigern, a sosit in Britania cu trei nave lungi, si, sub ordinul regelui, a primit in estul insulei un loc unde sa locuiasca pentru a combate alaturi de bretoni, in realitate in scopul de a cuceri patria lor...”
Prin aceste cuvinte Bede relateaza Adventus Anglorum (sau Saxonum), sosirea primilor germani continentali in Marea Britanie. Aceste cuvinte, considerate ca o formidabila marturie istorica , ne arata o sosire a germanilor care, pare inocenta. Dupa ipotezele permise de descoperirile arheologice, viitorii anglo-saxoni au sosit pentru prima oara in Britania cu mult mai devreme decat scrie cronicanul. Inca din sec.III, au fost relatate acte de piraterie si pe coastele insulei, efectuate in mod esential de frisoni, dar si de franci, batavi si alte popoare germane din Marea Nordului. La sfarsitul sec. IV se dadeau lupte pe frontul caledonian intre picti si romani (acestia, le-au propus saxonilor sa lupte ca mercenari in serviciile lor ), dandu-le multe teritorii in schimb. S-a presupus ca numele le-ar fi venit de la aceste pamanturi, care se numeau in epoca Litus Saxonicum. Cand romanii au abandonat insula, la jumatatea sec. V, saxonii, pe atunci bine implantati, si-au chemat din toata tara familiile si aliatii, marcand aproximativ la data citata de Bede, debutul cuceririi. El a scris: “Si cand ei au facut cunoscuta la ei fertilitatea si slabiciunea locuitorilor sai, a sosit o flota numeroasa, care a lasat un numar considerabil de luptatori puternici. Ei proveneau din trei popoare cele mai curajoase din Germania, spre stiinta saxonii, anglii si iuteii (…). Se raporteaza ca primii lor sefi erau Hengist si Horsa!!” La chemarea vechilor federati, saxonii continentali, cu aliatii lor iuteii si anglii au sosit in masa pentru a pune stapanire pe insula. Dar acestor popoare li s-au adaugat frisonii (citati de Procop Bizantinul in sec. VI), francii, scadinavii si alte elemente venite din Germania profunda (de exmplu teutonii). Se stie ca aceste popoare posedau de asemenea o limba comuna, Noordseegermanisch, cunoscuta de Tacit si Pliniu cel Batran sub numele de Ingvaeonique.
Deocamdata nu exista nici un comentariu referitor la acest articol...