Cea mai vasta dintre regiuni, si cea mai periculoasa pentru Europa, acoperea imensele campii care se intindeau din Manciuria pana in Ucraina. Sobolanii purtatori ai bacilului Yersinia pestis traiau la adapost in veritabile labirinturi subterane.
Celelalte alte doua regiuni erau nordul Indiei si centrul Africii. Bacilul a putut sa prospere pe sobolani fara sa-l distruga pentru ca acesta constituia gazda sa obisnuita. Selectia naturala facea sa existe trunchiuri care, desigur, ucideau anumiti indivizi dar nu in numar mare, si, in paralel, speciile de sobolani capabile de a rezista la bacil.
Dar acest echilibru nu a existat acolo unde sobolanii nu erau in contact cu raul de mult timp, nici acolo unde bacilul se comunica la alte specii, altele decat omul. Mortalitatea putea atunci sa creasca intr-un mod critic pentru purtatori si deci pentru bacil insusi. Numai in anumite conditii rozatoarele transmit bacilul la alte specii. Una dintre ele este un contact strans intre un sobolan si om.
Deocamdata nu exista nici un comentariu referitor la acest articol...